DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mintale) împarte tulburările de personalitate în trei grupuri:

Grupul A – Excentricitate și suspiciune

1. Tulburarea de personalitate paranoidă

• Neîncredere și suspiciune exagerată față de ceilalți

• Interpretarea ostilă a intențiilor altor persoane

2. Tulburarea de personalitate schizoidă

• Retragere socială, lipsă de interes pentru relații interpersonale

• Indiferență emoțională

3. Tulburarea de personalitate schizotipală

• Gândire și comportament excentric

• Convingeri bizare, suspiciune, anxietate socială intensă

Grupul B – Impulsivitate și instabilitate emoțională

4. Tulburarea de personalitate antisocială

• Ignorarea normelor sociale și drepturilor altora

• Comportament manipulator, lipsa remușcărilor

5. Tulburarea de personalitate borderline

• Instabilitate emoțională, relații intense și conflictuale

• Frică extremă de abandon, impulsivitate, auto-vătămare

6. Tulburarea de personalitate histrionică

• Căutare excesivă de atenție, comportament teatral

• Emoții superficiale și schimbătoare

7. Tulburarea de personalitate narcisică

• Sentiment exagerat de importanță și superioritate

• Lipsa empatiei, nevoie constantă de admirație

Grupul C – Anxietate și evitare

8. Tulburarea de personalitate evitantă

• Frică intensă de respingere și critică

• Evitarea interacțiunilor sociale din cauza sentimentului de inadecvare

9. Tulburarea de personalitate dependentă

• Dificultate extremă în luarea deciziilor fără aprobarea altora

• Teamă intensă de a fi abandonat, supunere excesivă

10. Tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă (anankastică)

• Perfecționism excesiv, rigiditate, preocupare pentru reguli și ordine

• Dificultate în delegarea sarcinilor și în flexibilitate

• Factori genetici – predispoziție moștenită pentru anumite tipare de personalitate

• Mediu familial – abuz emoțional, neglijare, modele parentale disfuncționale

• Factori neurobiologici – dezechilibre ale neurotransmițătorilor (dopamină, serotonină)

• Experiențe traumatice – traume din copilărie, relații instabile

1. Terapia psihologică

• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) – schimbarea tiparelor de gândire disfuncționale

• Terapia dialectic-comportamentală (DBT) – eficientă în borderline, reduce impulsivitatea

• Terapia psihodinamică – explorarea experiențelor timpurii și a impactului asupra personalității

2. Tratament medicamentos (nu tratează tulburarea, dar ajută simptomele asociate)

• Antidepresive (ISRS) – pentru anxietate și depresie

• Stabilizatori ai dispoziției – în borderline, pentru impulsivitate

• Antipsihotice atipice – în schizotipală sau borderline, pentru simptome psihotice

3. Intervenții sociale și suport

• Dezvoltarea abilităților sociale și de comunicare

• Grupuri de suport și consiliere familială

Concluzie

Tulburările de personalitate sunt afecțiuni de lungă durată, dar tratamentul adecvat poate ajuta persoana să își îmbunătățească relațiile și calitatea vieții. Terapiile psihologice sunt cele mai eficiente, iar în unele cazuri, medicația poate ajuta la gestionarea simptomelor.