1. Schizofrenia

• Simptome psihotice persistente timp de cel puțin 6 luni

• Include deliruri, halucinații, gândire dezorganizată și simptome negative (apatie, retragere socială)

2. Tulburarea schizofreniformă

• Simptome similare schizofreniei, dar durează între 1 și 6 luni

3. Tulburarea schizoafectivă

• Combinație de simptome psihotice și simptome afective (depresive sau maniacale)

• Se aseamănă cu schizofrenia și tulburarea bipolară

4. Tulburarea delirantă

• Deliruri bine sistematizate (ex. gelozie patologică, paranoia), dar fără halucinații marcante

• Persoana poate funcționa relativ normal în viața de zi cu zi

5. Tulburarea psihotică acută și tranzitorie

• Simptome psihotice de scurtă durată (sub 1 lună), adesea declanșate de stres extrem

6. Tulburarea psihotică indusă de substanțe

• Halucinații și deliruri cauzate de droguri (ex. amfetamine, cocaină, LSD) sau sevraj

7. Tulburarea psihotică secundară unei afecțiuni medicale

• Simptome psihotice asociate cu boli neurologice, infecții, afecțiuni metabolice

1. Simptome pozitive (exces sau distorsiuni ale funcției normale):

• Deliruri – convingeri false, rigide, care nu pot fi schimbate prin argumente logice

• Ex: Delir de persecuție („Cineva vrea să mă rănească”)

• Halucinații – percepții false fără un stimul extern

• Cel mai frecvent auditive (voci), dar pot fi vizuale, olfactive, tactile

• Gândire și vorbire dezorganizată – dificultăți în menținerea unui fir logic în conversație

• Comportament dezorganizat sau catatonic – mișcări bizare, agitație sau rigiditate extremă

2. Simptome negative (scădere a funcțiilor normale):

• Apatie și lipsa motivației

• Alogie (reducerea vorbirii)

• Anhedonie (incapacitatea de a simți plăcere)

• Retragere socială și afect plat

• Factori genetici – risc crescut dacă există rude cu tulburări psihotice

• Dezechilibre neurochimice – dopamina joacă un rol important

• Factori de mediu – stres intens, traume, abuz în copilărie

• Consumul de substanțe – droguri psihoactive pot declanșa sau agrava simptomele

Tratament

1. Medicație

• Antipsihotice atipice (de generație nouă) – ex. risperidonă, olanzapină, quetiapină

• Antipsihotice tipice (clasice) – ex. haloperidol, clorpromazină

• Terapie de susținere cu stabilizatori ai dispoziției sau antidepresive (în cazurile mixte)

2. Terapie psihologică

• Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) – ajută la gestionarea delirurilor și halucinațiilor

• Psihoterapia de susținere – îmbunătățește integrarea socială și aderența la tratament

3. Intervenții sociale și stil de viață

• Reabilitare psihosocială – suport pentru reintegrare profesională și socială

• Evitarea consumului de droguri și alcool

• Respectarea tratamentului pe termen lung – prevenirea recăderilor este esențială

Concluzie

Tulburările psihotice sunt afecțiuni grave care necesită tratament specializat. Cu o combinație de medicație, terapie și suport social, pacienții pot avea o calitate a vieții îmbunătățită și o mai bună funcționare în societate.